În primul deceniu al secolului, funcționau pe Valea Horãieții, patru școli elementare mixte, în ss. Unțești, Bogdãnești, Vlãdești și Orgoiești. Din anul 1908, se adaugã încã una, școala din s. Ulea, pânã la acea datã copiii mergeau la școala din Unțești. Nici una din aceste școli nu funcționa într-un local propriu. Primele patru școli își desfãșurau activitatea sub același acoperiș cu primãria, iar cea de la Ulea, într-o casã particularã. Potrivit legii învãțãmântului primar de atunci, comuna avea în sarcina ei sã construiascã sau sã închirieze un local de școalã, o locuințã pentru învãțãtor, sã doteze școala cu mobilierul necesar, sã asigure luminatul, încãlzitul și spesele de cancelarie, sã plãteascã un om de serviciu. Erau prea mari îndatoririle oamenilor din fruntea comunii, mãrginiți și pervertiți, ca sã fie duse la îndeplinire toate aceste cerințe. Dominat de o mentalitate arieratã și de un spirit rapace, sprijinit de complicitatea vorace a cârciumarilor, pe un fundal economic al statului mai mult decât precar, primarul de atunci se afla într-un rãzboi permanent cu învãțãtorul, situat la polul opus, prin corectitudine, cinste și pasiune în munca de ridicare a țãranilor din mocirla de veacuri a neștiinței și întunericului.
Primarul, cãruia îi treceau zece rânduri de sudori pânã însãila câteva semne cabalistice, drept semnãturã a unui act, îl ura pe învãțãtor, care stã toatã ziua și se joacã în clasã cu elevii și pe deasupra mai primește și bani mai mulți decât el, starostele comunei. „Nedreptatea" trebuia compensatã și o fãcea cu vârf și îndesat. Nici un leu nu ieșea din bugetul comunei pentru școalã fãrã sã nu fie dijmuit. Se impunea repararea mobilierului, meșterul chemat trebuia sã împartã din retribuție cu primarul. Omul de serviciu nu primea remunerația lunarã dacã nu consimțea la șpagã, învãțãtorul, educat în spiritul cinstei și corectitudinii desãvârșite în școala normalã, în fruntea cãruia strãjuia Ion Popescu, emblemã a dreptãții, lua atitudine neechivocã de deconspirare și condamnare a jafului. Posed nenumãrate rapoarte ale înv. P. Stamatin, adresate revizorilor, subprefectului și prefectului, de denunțare a tuturor matrapazlâcurilor și hoțiilor de la primãria comunei. și o fãcea aceasta nu din oportunism, nu jinduia scaunul nimãnui, era superior plãtit, ci dintr-un spirit justițiar cãruia i-a închinat toatã viața.
Într-o camerã obișnuitã a primãriei, unde erau înghesuite câteva bãncii lungi pentru câte șapte copii, o tablã, o catedrã și un scaun, era imposibil de realizat școlarizarea generalã a copiilor din sat. Dacã adãugãm cã sub același acoperiș al primãriei își desfãșura activitatea și postul de jandarmi și arestul unde se smulgea recunoașterea faptei prin bãtaie la tãlpi în urletele fãptașului, înțelegem cât de vitrege erau condițiile și câte șanse se întrevedeau pentru ca procesul de învãțãmânt sã se realizeze plenar.
În aceste condiții soluția era una singurã, construirea unui local propriu pentru școalã. Nu este exclus ca acțiunea sã fi pornit cam o datã și în s. Ulea.
În perioada anilor 1916-1918, se înalțã primul local de școalã în s. Unțești, mai spre apus de actuala clãdire. Pânã la ridicarea acestei școli, s-a învãțat în localul primãriei, iar o perioadã de timp într-o casã particularã, o fostã cârciumã, iar acum locuința lui Dumitru Bârsan, fiul lui Mitrea Bârsan. școala era de un alt tip decât cea de Ia Bogdãnești și Ulea, semãnând cu cea de la Buda, având pe lângã sala de clasã și o încãpere pentru învãțãtor. Aici a locuit înv. Dranga Dumitru.
Ulterior prin plecarea lui Gr. lonescu, ca urmare a împroprietãririi țãranilor pe moșia Epitropiei unde acesta era arendaș, curțile boierești sunt demolate și cãrãmida este folositã la construirea unui nou local de școalã, cel de astãzi, mai la est de vechiul local.
În ss. Vlãdești și Orgoiești nu s-au ridicat localuri proprii de școalã în aceastã vreme și explicația este dublã. Întâi cã nu a existat o presiune exercitatã de populația școlarã numeroasã, ca în celelalte sate și în al doilea rând, localurile acestor douã primãrii au devenit libere prin desființarea comunelor respective. Com. Vlãdești, dupã desființarea ei în 1902, s-a reînființat în 1925 din ss. Vlãdești și Limbãiești, pentru puțin timp, 4 ani, iar în 1929 dispare definitiv. Com. Orgoiești s-a desființat în 1929.
Știm când s-au fãcut localurile proprii de școalã: în s. Ulea, în 1912 și în s. Bogdãnești, 1913. Sunt documente revelatoare numai pentru școala din s.Bogdanești.
Cel care simțise acut nevoia unui local propriu, învãțãtorul satului, adunã lumea și-i expune în cuvinte înflãcãrate binefacerile științei de carte și o câștigã de partea sa la ideea construirii unei școli în sat. Constituie pe loc un comitet de inițiativã din fruntașii satului, care vor forma nucleul și mâna sa dreaptã în toate acțiunile pe care le va întreprinde. Deschide o listã de subscripții. întâmpinã și are de luptat cu invidia primarului, meschin și mercantil, care se opune pe toate cãile, subscrie și el fãrã sã onoreze, îndemnându-i și pe alții sã procedeze la fel.
Învãțãtorul trimite nenumãrate rapoarte la organele superioare. Face o sutã de liste de subscriere cu un antet care îl recomandã drept un iluminist, fãcând din școalã mijlocul suveran de gãsire și conservare a identitãții noastre ca popor: „Numai prin școalã vom asigura trãinicie veșnicã neamului nostru; ne legãm între noi prin cuvânt de cinste sã nu gãsim ceas de odihnã pânã când nu vom ridica localul de școalã din Bogdãnești. Așa sã ne ajute Dumnezeu!"
Împânzește județul, și nu numai, cu cele o sutã de liste de subscripție pe la primari, învãțãtori, „mai destoinici", rude și cunoștințe. Într-un an de zile, la începutul lui 1913, se înalțã în marginea satului atunci, o clãdire înaltã, din cãrãmidã, cu o spațioasã salã de clasã, luminatã de ferestre cât peretele, cu o cancelarie și cu nouã trepte de mozaic ce urcau spre intrare ca spre un monument impunãtor.
În ciuda celor 90 de ani, de-acum, ea strãjuiește ca un memento pentru cele peste 70 de rânduri de copii care au primit în acest sanctuar de culturã miracolul științei de carte.
În primele douã decenii, toți copiii de pe Valea Horãieții învãțau în aceste cinci școli. La școala din Unțești mergeau și copiii din s. Hupca, la școala din Ulea, și copii din jumãtatea de sud a s. Foltești, la școala din Bogdãnești, și copii din s. Foltești, iar de la înființarea școlii din Ulea, numai cei din jumãtatea de nord, la școala din Vlãdești, și copii din s. Limbãiești, iar la școala din Orgoiești, și copii din ss. Buda, Cãpușneni, iar din 1903 pânã în 1925 (?), și copiii din ss. Fundul Vãii și Dinga.
În 1919, toamna, ia ființã școala din s. Hupca, într-o casã din sat, având ca învãțãtor pe Lascãr Giușcã, absolvent al școlii normale din Bârlad în același an. Un local propriu de școalã începe sã fie construit abia în 1952, prin autoimpunere și muncã voluntarã a oamenilor din sat. Localul compus dintr-o salã de clasã și cancelarie a intrat în funcțiune în 1956.
În s. Buda se deschide școala primarã pe la mijlocul deceniului III cand se ridicã un local de școalã cu o salã de clasã, cancelarie, hol și încã trei camere pentru locuința învãțãtorului, în partea de nord a satului. În 1957 se construiește un local nou de școalã în mijlocul satului. Între 1948 și 1957, școala și-a desfãșurat activitatea în casa lui Alecu Dobrin.
În 1927, decembrie, Adunarea generalã a alegãtorilor din com. Bogdãnești în urma cererii fãcutã de Vasile Bleoju din s. Foltești pentru înființarea unei școli în sat pentru cei 34 de copii de vârstã școlarã, propune Comitetului școlar județean deschiderea unei școli rurale în s. Foltești, cererea se aprobã. școala era gata sã-și primeascã elevii în toamna lui 1928, în casa lui V. Bleoju. Primul învãțãtor a fost Constantin Bleoju, absolvent al școlii normale din Bârlad, în 1926. Activitatea s-a desfãșurat cu intermitențe, situație care a durat pânã în 1949, octombrie,când se deschide din nou școala la Foltești în casa lui Al. Obreja, având ca învãțãtoare transferatã de la Hupca, pe d-ra Podoleanu Mitrița. În preajma anului 1957, s-a înãlțat un local propriu, cu o salã de clasã și cancelarie.
În 1919, se deschide și în s. Pârvești o școalã, Pânã Ia aceastã datã copiii frecventau școala din s. Puntișeni. Se construiește un local nou, primul învãțãtor fiind Dudãu Petru. În 1950, s-a construit un alt local, cel vechi fiind demolat. școala din s. Dinga își începe activitatea la mijlocul deceniului III. A funcționat într-o casã particularã pânã în jurul anului 1960, când s-au pus bazele unui local propriu de școalã cu o salã de clasã și cancelarie.
Legea din 1948 hotãrãște lãrgirea duratei învãțãmântului elementar de la patru la șapte ani. școala elementarã de 4 clase se va numi ciclul primar, iar clasele V-VII ciclul doi. Prima școalã în noua formã de organizare va lua ființã la Unțești, începând cu anul școlar 1948-1949, cu o singurã clasã, a V-a, la care au urmat elevi cu patru clase, din toate satele de pe Valea Horãieții.
În anul școlar 1950-1951, ciclul doi de la Unțești a fost mutat la școala din Bogdãnești, unde a funcționat în anul școlar respectiv cu toate clasele V-VII.
La Bogdãnești, în anii 1950-1956, învãțãmântul se desfãșoarã, în afara localului propriu, și în douã camere din casa Iui Anghelache Bucureșteanu, în douã camere din casa învãțãtorului Lascãr Giușcã și o camerã în locuința lui V. șoitu.
În 1956-1957 se construiește în s. Bogdãnești un local de școalã cu trei sãli de clasã, la 10 m sud de localul vechi, cu material lemnos recuperat prin demolarea caselor lui Costicã Anghelescu din Orgoiești și cu munca voluntarã. Totuși școala nouã nu putea sã cuprindã în spațiul ei toatã populația școlarã, datoritã creșterii ei naturale în s. Bogdãnești, necesitând crearea de clase paralele la ciclul unu precum și datoritã afluxului de elevi pentru ciclul doi, veniți din toate satele com. Bogdãnești și Unțești.
Aceasta a determinat ridicarea unui local nou și mai spațios, pe cheltuiala statului. Construit din cãrãmidã, cu șase sãli de clasã, cancelarie, camerã pentru materialele didactice și cu un hol larg, localul a fost dat în folosințã în 1967. S-au creat condiții favorabile desfãșurãrii unui învãțãmânt de calitate.
În anul școlar 1953-1954 se redeschide ciclul doi din s. Unțești, ceea ce va reclama lãrgirea spațiului de școlarizare. În perioada urmãtoare, în 1956, se mai adaugã încã trei sãli de clasã lipite de cele douã existente.
În anul școlar 1962-1963 ia ființã ciclul doi pe lângã școala primarã din s. Ulea. ceea ce a dus la lãrgirea localului din 1912, cu încã trei sãli de clasã.
În 1960, septembrie se înființeazã ciclul doi și la școala din Orgoiești. La început școala funcționa în casele particulare, naționalizate de la chiaburi, Mitran Tufescu și alții. În 1967 școala veche a fost mãritã cu încã trei sãli de clasã, un (cabinet pentru materialele didactice și cancelarie.
În 1925, când se înființeazã com. Cãpușneni, cu ss. Cãpușneni și Fundul Vãii, se deschide, probabil, o școalã primarã în sat, care va funcționa în casa unui cetãțean din sat, Pâslaru llie.
Înainte de 1960 satul face propria școalã cu douã sãli de clasã și cancelarie, ulterior adãugându-se alte douã.
În 1954 se înființeazã școala din Limbãiești, desfașurându-și activitatea într-o casã particularã pânã în 1958, când se construiește local propriu.
În 1952 ia ființã școala din Horoiata, într-un local propriu, cu o salã, cancelarie și hol. și în s. Fundul Vãii se deschide învãțãmântul primar, poate și înainte, dar sigur din 1934.
"Valea Horaietii- istorie si onomastica de la origine pana in prezent" de Horia Stamatin
